Nascut - 1 Martie 1837 Humulesti;
Decedat
– 31 decembrie 1889, Iasi.
A fost un scriitor român. Recunoscut datorită
măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este
considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită
operei sale autobiografice Amintiri din copilărie. În primul volum
postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către un povestitor
care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au
expresiuni, construcții și gândiri ciudate care se vor personifica în Ivan
Turbincă.
În aceasta din urmă regăsim tema din Toderică, povestirea
lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu
blagoslovește turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără
voia lui să nu poată ieși.
A doua categorie de lucrări a lui Creangă o
formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă
și cu subiecte mai adesea din istoria noastră contemporană. În "Cinci
pâini" aflăm o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi
numește: "ciorogari, porecliți și apărători". În două din ele aflăm o
persoană istorică foarte interesantă. Ion Roată, unul dintre deputații țărani
în divanul ad-hoc.
Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" este o
glumă cu multă finețe satirică la adresa stratului conducător al țării, care nu
voiește a recunoaște drepturile țărănimii.
Pe când se discutau punctele programului partidului
unionist prin toate cercurile sociale din Moldova, mai mulți boieri, membri ai partidului,
cheamă pe deputații țărani ca să le explice programa și în special chestiunea „Unirii”.
Toți țăranii păreau convinși de argumentele boierilor afară de Moș Ion Roată.
În cele din urmă unul din boieri îl invită să
ridice singur o piatră mare ce se afla în grădină. Neputând s-o facă singur,
Roată e ajutat de ceilalți țărani. "Acum ai înțeles", întreabă
boierul. Roată răspunde: Am înțeles așa, că până acum noi țăranii am dus
fiecare câte o piatră mai mare sau mai mică pe umere, însă acum suntem chemați
a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre.
Prima parte a operei lui Creangă o formează precum
am vazut, mai mult reproducerea producțiunilor poporane. Ne-am înșela însă dacă
l-am socoti ca un culegător de folclor: trebuie să-l privim ca pe unul ce a trăit
la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi poporane și apoi a dat drum
liber fanteziei sale.
De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în
mod admirabil spiritul poporului de la țară, pun însă în evidență însușirile
lui literare proprii.
O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă
este cea a poveștilor licențioase: Povestea poveștilor.
