160 de ani de la naşterea dramaturgului, prozatorului şi ziaristului I.L.CARAGIALE (30.01.1852-22.06.1912).
,,Caragiale este singurul adevărat mare contemporan al lui Eminescu”. Marin Bucur
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana.
Date biografice:
n. 30.11.1852, Haimanale, jud. Prahova - m. 22.06.1912, Berlin. Dramaturg, prozator, poet şi gazetar.
Născut în comuna Haimanale, Ion Luca Caragiale urmează clasele primare la Şcoala Domnească din Ploieşti (1860-1864), apoi cele secundare la gimnaziul „Sfinţii Petru şi Pavel” din acelaşi oraş (1864-1867). Atras de timpuriu de teatru, în 1868, se înscrie la Conservatorul din Bucureşti, în clasa de mimică şi declamaţie a lui Costache Caragiale. Până la începerea războiului de independenţă, când s-a înrolat în garda civilă, viitorul dramaturg a fost, pe rând, copist la tribunal, copist şi sufleor în trupele lui Mihai Pascaly şi Iorgu Caragiali. După război, se angajează în redacţia ziarului Timpul şi participă la întrunirile societăţii Junimea, fiind imediat remarcat de Titu Maiorescu.
Între 1881 şi 1885 este revizor şcolar, perioadă în care are o relaţie pasageră cu Veronica Micle. Din relaţia cu Maria Constantinescu se va naşte viitorul mare romancier, Mateiu Caragiale. În timpul guvernării junimiste este pentru o scurtă vreme director general al teatrelor şi se căsătoreşte cu Alexandra Burelz (1889). În urma unui conflict cu Maiorescu, pe care îl acuză de falsificarea textelor eminesciene, se va despărţi de Junimea. Spirit iconoclast, pentru a şoca, dar şi pentru a-şi îmbunătăţi situaţia materială, deschide singur sau în asociaţie mai multe berării şi restaurante, cea mai celebră, Gambrinus, dăinuind şi astăzi. În 1905, profitând de o moştenire, se stabileşte la Berlin, unde va şi deceda.
Ion Luca Caragiale şi-a început activitatea literară în anii 1870, colaborând la principalele reviste umoristice ale vremii, cu precădere la Ghimpele, Claponul şi Moftul român. În 1878 i se joacă prima comedie, O noapte furtunoasă, dar consacrarea absolută e prilejuită de O scrisoare pierdută, a cărei premieră a avut loc în 1884. Din păcate, ultimele sale piese, D-ale carnavalului (1885) şi Năpasta (1890), au avut parte de primiri extrem de ostile. Între timp, publică numeroase volume de schiţe şi nuvele, colaborează cu articole literare şi politice în presa vremii. Ultima apariţie editorială importantă este broşura 1907. Din primăvară până în toamnă, prilejuită de răscoala ţărănească.
Viziunea de dramaturg îşi pune amprenta pe întreaga operă a lui Caragiale. Chiar dacă preia unele tehnici de la anumiţi autori francezi, originalitatea frapantă a temelor şi personajelor sale nu e cu nimic diminuată. În râsul lui Caragiale, dincolo de inflexiunile batjocoritoare vizibile atât în piesele cât şi în schiţele sale, se desluşeşte şi o certă notă de simpatie.
Opera (selecţie):
O noapte furtunoasă (piesă de teatru, 1879); Conu Leonida faţă cu reacţiunea (piesă de teatru, 1880); O scrisoare pierdută (piesă de teatru, 1884); D-ale carnavalului (piesă de teatru, 1885); Năpasta (drama, 1890); O făclie de Paşte (nuvele, 1889); În vreme de război (nuvele, 1898); Momente şi schiţe (1901); Nuvele, povestiri (1908).
Această expoziție a permis elevilor o documentare asupra vieții și operei lui Ion Luca Caragiale. Citind opera ,,O scrisoare pierdută”, sâmbătă ne vom întâlni la Teatrul ,,Maria Filotti” din Brăila unde se va juca această piesă, iar luni pe 30 ianuarie vom avea o activitate pe baza acestui eveniment cultural. Așadar prieteni ai poriectului LECTURIADA (levi și profesori) vă aștept la teatru, sâmbătă 28 ianuarie 2012, ora 18:00.
O SCRISOARE PIERDUTĂ
de I.L. Caragiale
Distribuţie:
Agamemnon Dandanache – Mircea Bodolan
Regia artistică: Lucian Sabados
Scenografie: Gheorghe Mosorescu
Regia tehnică: Mihail Ardeleanu
Sufleor: Ioana Dragu
Pictor: Svetlana Potângă
